Festival Macabre

From the dark alley, to the Festival I go

Running and walking, doing both as far as I know,

Much I remember, but always trying to forget

The love I once had, like a flower in my bucket.

I am getting near because I can smell the clowns,

Their red hair can be seen anywhere through the barns

Plastic horses, sexy women, they are all doing their job.

The more I venture, the more answers I get,

The room of mirrors is what should be ahead.

But before that, I see a light, it switches between red and white.

I am walking around a bar, should I go in or should I go within?

A sit I take, not far from the barman, I see a familiar face, who could it be?

Someone just like me, venturing so far just to get a glimpse of this dark?

I go near, I pinch her arm,

She looks at me with literally, no harm.

She smiles, her eyes wide open,

Looking straight into my soul what was already broken.

„Hello!” I whisper, only she could hear it.

She smiles even more, this time, she really means it

I am confused, a girl here? This is a place where only demons are set to go.

Instantly, she takes my arm, after her I leave, just like an alarm.

I see knives, I see snakes, clowns and more monsters than someone can imagine.

I’m dreaming, I’m sure that I’m dreaming! This can’t be real!

Or it may be the life I’ve always wanted to see, painted black and surreal.

The dark room is where we stay, she’s taking off her mask,

What should I say? I’m waiting for her to do her task.

The mask goes up slowly as she’s getting more and more close to my body,

I can see the corner of her lips, her tongue making them wet,

Is she the one I think she is? Or is it just my mind, playing tricks.

Her lips are touching my nose, then down to my owns;

I can’t stand the laughter of the clowns I hear outside with their baloons.

But this is the Festival Macabre, nothing more to be expected.

The girl is still here, what should I do?

The more I see, the more I want want her but WHO!?

I am so confused, I don’t know what to do,

I should just forget her, move forward, like all normal people go.

But before I could move away from her,

The mouth of the monster opens wide,

Eating all what’s inside,

Killing each and every clown,

Nothing will be left down.

„Now this is really a dream!” I yell to myself, running across the Carnival.

That Demon wants me dead or just for herself, I refused her at the right time in order to save my life.

As I run around, I see tortured poeple, poor souls, they all found their end, venturing into this dark place of hate

I’ve been blinded by the light and down I fell, hurting my knees and my back,

The monster is right behind, what shall I do, run or fight back?

As she gets close, very close to my face, her mouth opens again but this time a flower, growing straight between my eyes.

It was the flower I gave to my beloved A, before she left for her journey whom she never came back.

My hand reaches to grab it, smelling it from one last time, knowing my end will be soon, nothing will be forgotten.

Closing my eyes I could see, something that seems to be a salvation, a salvation for the poor, this has to happen!

A heavy breath I can feel, hitting my back with almost zero fear.

I wake up, jumping off my bed

Another dream, another night lost because of this, I am dead.

I check my face, I check my eyes, everything seems to be fine,

At my left, I see her, sleeping like nothing happened,

I think her arms saved me once again from my fate, it has to be an angel, always there for this man full of hate.

Sometimes I do deserve to like this,

But her love is what makes me smile like a bliss.

Before I go to bed again, I check the window, maybe something has changed during those times.

Far in the distance, I see a red light, with a big message saying „Have a Macabre Night!”

The copyright goes to:

sebastian

Continue Reading

În zbor pe vis

Sunt reactivă într-un spaţiu îngust, plin de meteoriţi.

Mă strecor printre firele de aer şi încerc să nu respir.

Îmi simt pielea încreţindu-se, înfiorându-se la fiecare salt,

Iar buricele degetelor mi-s amorţite şi arzânde.

Lipseşte cauzalitatea, aşa-i?

Mă transpun în extaz, un extaz pentru ce va urma.

De aici, din înaltul reflectărilor mele,

Simt cum mi se prelinge adrenalina pe chip

Şi se scurge în jos,

Şi-mi străpunge pielea, fără durere, ci dulceag.

Îmi place dulcele; — oare ce gust are moliciunea buzelor tale?

Continue Reading

Vibrant

2c0c4385b523739a1b9dc52ec69f3197

Mi-s gândurile calde şi buzele reci,

Buze reci de dor şi de suflul distanţei.

Tânjesc după un pat plin cu amintiri,

Cu întrepătrunderi de emoţii şi ardoare;

De mi-aş împreuna degetele cu ale tale,

De ţi-aş săruta fruntea şi obrajii

Înainte să adormi cu numele meu scrijelit pe piele,

Aş mărturisi curajos că-mi eşti acasă,

Eşti locul unde aş fugi, aş evada, aş visa,

Eşti labirintul pe care aş îndrăzni să-l desluşesc.

Şi m-aş pierde, ludic, aşa cum mi-e fiinţa

Ştiind c-ai să mă găseşti.

Îmi întind braţele şi te strâng la piept.

Respiraţia mi-e greoaie,

Mă simt anxioasă într-un mod…ironic de plăcut.

De ce?

Pentru că te pot cuprinde cu dragoste, în sfârşit.

Continue Reading

Midnight story

She had to share her insanity. She enjoyed revealing her depths and fears only to him.

It was like her mind felt at ease just by hearing the sound of his voice. Every time he laughed it brought her peace and a pretty smile on her tiny lips. Still, she was guilty, she knew it; it was so wrong, but at the same time it felt so dangerously good.

So the Devil himself offered her a deal. She should die at the hands of her lover and so her body will be his forever, but only a shell of what she’s been. Or her soul should wake up in the ever after, walking hand in hand with the beautiful dark angel.

He loved to dress the young lady in lust and art.

She should get the love she deserves, be kissed at midnight under the pale face of the moon and feel blessed everytime his lips burned her skin.

She should feel happy.

Continue Reading

Insomnii

Îmi chem cu disperare somnul, stau cu o agendă goală pe genunchi şi aproape că mă prăbuşesc, suspinând.

Momentan, nu există cineva anume care să mă prindă, să-şi întindă braţele şi să rişte o accidentare doar de dragul meu.

Totuşi, dacă ştii definiţia sacrificiului, atunci aşteaptă să cobor în zbor, pe aripi de gând, purtată pe umerii unui vânt răcoros de primăvară; şi prinde-mă.

Continue Reading

Cuvinte pe ureche

De la un el

Mă cunoşti la fel de bine cum te cunosc la rându-mi pe tine, şi nu ai idee cât de confortabil mă simt în preajma ta, e ca atunci când îmbrăţişezi tare pe cineva, când îi mângâi părul şi îi săruţi fruntea şi obrajii. Vreau să te gândeşti pentru ce trăim astăzi. Eu trăiesc pentru infinităţile pe care ţi le datorez, pentru toate cele de mai sus şi încă câteva.

Cum eşti?

Vreau să ştii cum sunt eu.

Vreau să ştii că visez adeseori – şi mi se pare imposibil de real de fapt – că mă aflu într-o mare albastră. Nu exist fizic, mai degrabă sunt prefăcut într-o piatră pe fundul acelei mări, îngropat în nisip, şi sunt nevoit să suport toată greutatea apei. Însă ştii, pentru mine e doar o atingere senină, îmi e pătura cu care mă învelesc în nopţile grele, în nopţile în care privesc tavanul până-n zori şi mă întreb de ce sunt încă aici, treaz; şi o iau de la capăt cu un oftat puternic, îndelungat.

Ţi-am vorbit despre filozofie în mare parte, despre profunzimea de care dai dovadă de fiecare dată când te aşezi pe un scaun, cu o bere rece în mână, şi vorbeşti, şi vorbeşti. Nu mă satur să te ascult, chiar dacă uneori îţi întrerup şirul gândurilor, sperând să te completez. Nu e cert ce se află în spatele privirii tale sau a râsetelor zgomotoase, dar uneori îmi pari a fi zona mea de confort – acasă, mai fragil spus. Folosesc „fragil” pentru că aşa te zăresc printre firele de păr care ţi se lipesc de obraji de fiecare dată când plângi. Desigur, e slăbiciunea ta, după cum îţi place să spui. Eşti o mică masochistă probabil, pentru că faţă de mine – care mă ascund de fiecare dată şi încerc să nu par patetic plângând – îţi laşi privirea în jos, îţi duci mâinile la nas, crezând că poate nu o să-mi dau seama de greutăţile ce-ţi apasă sufletul şi, ei bine, ceri şerveţele.

Uneori, când ştiu că-i timpul să pleci, sunt aruncat undeva într-o clepsidră. Mă prefac într-un firicel de nisip şi crede-mă, vreau să ajung la fundul clepsidrei, dar sunt blocat la mijlocul ei. Nu ştiu dacă-i o forţă sau eşti doar tu, dar nu mă pot mişca. Uneori mă doare şi sunt confuz, pentru că nu eşti onestă cu mine, pentru că deşi încerci să mă ajuţi cu cuvinte dulci, mai mult mă amăgeşti. Căutăm adevărul toată viaţa şi, în schimb, te loveşti de umărul unui străin întâlnit pe stradă şi realizezi că acea persoană fie te poate salva, fie te poate arunca într-un abis. Care-ţi e dorinţa, de fapt? Uneori mă uit la tine cu ardoare şi văd acel adevăr sub o altă formă. E un gol imens ce cere să fie absorbit. 

Dar iată…chiar ai plecat. Ai plecat şi ai smuls cu precizie o bucată din gândurile mele. Mă simt oarecum pustiu, dezbrăcat, mai vulnerabil ca niciodată. Îmbrăţişează-mă, te rog.

Continue Reading

Made of blue

Get me under your covers

and bend my reality,

smash my thoughts

with ignorance

and kiss my bruised fingertips

with your so cold lips.

I’d like to wash my hair into the salty sea

and spread the goldness of the sand

all over my feet,

my hands,

my ribs.

I wish I could let the wind touch my toes,

maybe that way it could get me somewhere far away,

push me from behind

so that I could drown myself into the deep of my lonely

self.

Please, oh please,

lift up my dark aura.

But don’t replace it with your blue one.

Continue Reading

Read me out

I am laying here in your mind

and I’m writing

all over these walls

that you put around you.

Let me paint your eyes

with my truth and faith,

allow me to hug

your heavy self

and dry your tears.

You know,

I found this tiny piece of paper

and I dirtied it with my shades of blue

because yours were a little

too dark.

Hear my burning bones

crushing beneath my skin.

See my bloody mouth

and please be gentle while you tear off my lips.

Please be kind while you breathe over my sorrow.

Don’t bruise my reality.

Now let me be your temple.

Come and pray, come and pray.

Continue Reading